Cele 5 chei ale plantelor medicinale

Ați citit vreodată despre o plantă într-o carte cu plante medicinale și ați simțit că nu ați absorbit informația pe deplin sau nu ați înțeles  ce face acea planta o data ce ai închis acea carte? Acest lucru se datorează faptului că sunt atât de multe cărțile de plante medicinale care vă oferă pur și simplu o listă generală de constituenți, acțiuni și câteva paragrafe despre ce fel de simptome sunt „bune pentru”.

Din păcate, când studiem plantele medicinale prin prisma „pentru ce este bună această plantă?”, este dificil să le înțelegi holistic și să le aplici în cele din urmă în mod eficient. Această abordare „ia asta pentru asta” duce de cele mai multe ori la rezultate inconsistente. Uneori vezi rezultate fenomenale și remediul funcționează, iar alteori aceeași plantă pare să fie ineficientă, chiar dacă tu ai folosind-o pentru aceeași condiție. Acest lucru vă poate zdruncina încrederea sau vă poate pune la îndoială competență ca herbarist.

Ceea ce multe resurse pe bază de plante nu reușesc să facă este să facă un pas înapoi și să se gândească cum să se studieze și învața în mod eficient plantele medicinale. Nu putem aplica doar abordarea alopată studiind medicina plantelor, nu merge. Trebuie să ajungem să înțelegem miezul virtuțile medicinale ale unei plante, modul în care acestea impactează și influențează corpul uman și de aici, sa construiți o înțelegere holistică a modului în care să lucrați cu ele în mod terapeutic.

5 chei ale plantelor medicinale în primul pas pentru învățare

Primul pas pentru a realiza acest lucru este învățarea celor 5 chei ale plantelor medicinale. Acestea sunt elementele fundamentale pe care trebuie să le cunoașteți pentru a înțelege cum funcționează plantele și cum afectează organismul, mintea și spiritul. Dacă sunteți nou în plante medicinale, această abordare va pregăti scena pentru o fundație solidă din plante. Dacă sunteți un practician avansat, va fi un ghid la care puteți apelați din nou și din nou pentru a vă consolida practica.

Indiferent unde vă aflați pe calea plantelor, învățarea acestor cinci chei vă va oferi încrederea și competența de care aveți nevoie pentru a fi un herbalist eficient și pentru a vedea rezultate consistente în practica dumneavoastră.

Cuprins

În acest articol vom explora cele 5 chei ale plantelor medicinale: gustul, afinitățile, acțiunile, energiile și caracteristicile speciale (prabhava- în Ayurveda- indicatorii cheie pentru utilizarea lor specifică). Acestea sunt aspecte esențiale ce trebuie luate în considerare atunci când ne dorim să folosim o plantă medicinală în mod corespunzător. De asemenea, vom explora conceptul de prabhava în Ayurveda, care se referă la calitățile unice și specifice ale plantelor în comparație cu alte plante asemănătoare și indicatorii cheie ce ne direcționează către o folosire specifică.

 

Gustul Plantelor Medicinale

Identificarea Gusturilor Principale

Gustul plantelor medicinale este un factor important în identificarea lor și în stabilirea proprietăților terapeutice. Cele mai comune gusturi întâlnite sunt dulce, amar, acru, sărat și picant, aceste caracteristici pot oferi indicii cu privire la proprietățile lor terapeutice. În general, gustul amar este asociat cu proprietăți de detoxifiere și curățare a corpului, în timp ce gustul dulce este asociat cu proprietăți de hrănire și îmbunătățire a stării de spirit.

Un alt exemplu, plantele cu gust dulce pot fi utilizate pentru a calma și hrăni organismul, în timp ce cele cu gust amar pot stimula digestia și elimina toxinele. De asemenea, afinitățile plantelor medicinale pentru anumite organe sau sisteme ale corpului pot fi utilizate pentru a determina utilizarea lor într-un anumit scop terapeutic.

Un exemplu de plantă medicinală cu gust amar este mușețelul, care este frecvent utilizat pentru a trata probleme digestive, cum ar fi indigestia și spasmele stomacale. În schimb, gălbenelele au un gust dulce și sunt utilizate pentru a trata rănile și inflamațiile pielii.

Rolul Gustului în Proprietățile Terapeutice

Gustul plantelor medicinale poate oferi indicii cu privire la proprietățile lor terapeutice. De exemplu, gustul amar al plantei de rozmarin indică faptul că aceasta poate fi utilizată pentru a îmbunătăți digestia și a reduce inflamațiile.

În Ayurveda, gustul este considerat a fi un indicator important al proprietăților terapeutice ale plantelor medicinale. De exemplu, menta are un gust răcoritor și este asociată cu proprietăți de calmare și reducere a stresului, în timp ce rozmarinul are un gust amar și este asociat cu proprietăți de îmbunătățire a digestiei și a circulației sângelui.

Este important să identificăm gustul plantelor medicinale înainte de a le utiliza în scopuri terapeutice și să înțelegem cum acesta poate influența proprietățile lor terapeutice.

Afinitățile Plantelor Medicinale

A 2 cheie pentru înțelegerea unei plante medicinale este afinitatea acesteia. Afinitatea unei plante evaluează unde în organism se deplasează planta și are impact odată ce este ingerată. Aceasta înseamnă, de asemenea, a înțelege asupra căror părți ale corpului are planta medicinală influența cea mai mare.

Există trei straturi primare de afinitate: 1) sisteme, 2) organe și 3) țesuturi. O plantă poate afecta unul, două sau toate aceste trei straturi de afinitate. Cateodata tu vei avea o singură plantă care afectează întregul sistem de organe, în timp ce altele sunt specifice unui anumit organ sau țesut.

Sistemele sunt compuse din organe, în timp ce organele sunt formate din țesuturi. De exemplu, sistemul digestiv este alcătuit din multe organe, cum ar fi stomacul, intestinul subțire, intestinul gros și multe altele. Aceste organe individuale sunt formate din țesuturi. Există diferite tipuri de țesuturi, cum ar fi nervul, mușchiul neted, conjunctiv, etc. În timp ce unele plante au o afinitate pentru întregul sistem digestiv, altele pot avea o afinitate specifică pentru stomac sau colon, iar unele plante au o afinitate pentru membrana mucoasă (un tip de țesut) care căptușește tractul digestiv. De exemplu, Obligeana (Acorus calamus) are o afinitate pentru GI ( sistemul gastro-intestinal)  superior, rădăcină Mahonia (Mahonia aquifolium) pentru GI (gastro-intestinal)  inferior și rădăcină de Nalba Mare (Althaea officinalis) pentru întregul tract de sus în jos prin specificul său pentru membrana mucoasei.

Unii herbalisti pot vedea aceste trei delimitări ale afinității ca fiind arbitrare și prea detaliate, dar personal am găsit că aceste distincții sunt utile, pentru că vă permite să vedeți nivelul de specificitate prin care o plantă funcționează în interiorul corpului. Acest lucru, la rândul său, vă ajută să selectați un remediu cu o mai mare precizie și să vedeți rezultate mai bune și mai consistente.

Interacțiunea cu Sistemele Corpului

Plantele medicinale au proprietăți terapeutice care pot interacționa cu diverse sisteme ale corpului uman. De exemplu, ceaiul de afin poate fi utilizat pentru a îmbunătăți circulația sângelui, în timp ce măceșul este cunoscut pentru proprietățile sale antiinflamatorii și antioxidante. Feniculul poate fi utilizat pentru a calma sistemul digestiv, în timp ce organismul poate beneficia de proprietățile antiseptice ale ceaiului de mușețel.

Plante și Organe Specifice

În funcție de afinitățile lor, unele plante medicinale pot fi utilizate pentru a trata anumite organe sau afecțiuni. De exemplu, feniculul poate fi utilizat pentru a trata problemele digestive și pentru a calma stomacul iritat. Ceaiul de mușețel poate fi utilizat pentru a calma durerile menstruale și pentru a ajuta la relaxarea sistemului nervos. Afinul poate fi utilizat pentru a îmbunătăți vederea și pentru a trata problemele oculare.

În Ayurveda, există conceptul de „prabhava”, care se referă la calitățile unice și specifice ale plantelor medicinale. Aceste calități pot fi utilizate pentru a identifica plantele care sunt cele mai potrivite pentru a trata o anumită afecțiune. De exemplu, turmericul este cunoscut pentru proprietățile sale antiinflamatorii și poate fi utilizat pentru a trata afecțiuni precum artrita. Guduchi este cunoscut pentru proprietățile sale imunostimulatoare și poate fi utilizat pentru a crește imunitatea organismului.

 

Cheia a 3: Acțiunea Plantelor Medicinale

Acțiunile pe bază ale plantelor sunt principala metodă pe care o folosește herbalismul occidental pentru a înțelege modul în care o plantă influențează organismul. În timp ce afinitatea vorbește despre unde merge o plantă atunci când este ingerată, acțiunile descriu ceea ce face odată ce ajunge acolo. In alte cuvinte, descrie modul în care o plantă modifică sau ajustează un proces fiziologic în corp. Îmi place să mă gândesc la afinitate ca la anatomie, în timp ce acțiunile sunt fiziologie.

Există multe acțiuni diferite pe bază de plante despre care veți afla de-a lungul timpului, cum ar fi carminative, diaforetice și expectorante. De exemplu, plantele expectorante stimulează reflexul de tuse pentru a curăța plămânii și tractul respirator de mucus și flegmă, în timp ce un carminativ va ajuta la stimularea circulației și la relaxarea tensiunii din intestin.

Esențial pentru înțelegerea unei acțiuni a plantei este că definiția acesteia descrie modul în care aceasta modifică sau ajustează o funcție specifică a unui sistem, organ sau țesut într-un mod pe care îl puteți simți, vedea sau experimenta direct.

În multe resurse moderne de plante, veți vedea termeni noi adăugați în lista de acțiuni pe bază de plante care întunecă intenția inițială. Într-adevăr, conceptul de acțiune a plantei a fost într-un fel diluat de-a lungul anilor, mai ales pe măsură ce sunt dezvăluite mai multe înțelegeri științifice ale mecanismelor biochimice ale plantelor. Simt că este important să se facă distincția între acțiunile tradiționale „adevărate” ale plantelor și înțelegerile mai moderne care sunt utile, dar nu sunt neapărat acțiuni.

 

Efecte Terapeutice Generale

Plantele medicinale au fost utilizate de secole în tratarea diferitelor afecțiuni. Acțiunile acestora sunt variate și pot fi folosite într-o gamă largă de tratamente. Printre efectele terapeutice generale ale plantelor medicinale se numără:

• Tratarea durerilor: multe plante medicinale au proprietăți analgezice și pot fi utilizate pentru a trata dureri precum cele de cap sau cele menstruale.
• Proprietăți antiinflamatorii: plantele proprietăți antiinflamatorii și pot fi utilizate pentru a trata diferite afecțiuni cum ar fi artrita sau astmul.
• Tratamentul bolilor: plantele medicinale pot fi utilizate pentru a trata diabetul sau bolile de inimă.

Utilizări Specifice în Tratamente

Pe lângă efectele terapeutice generale, plantele medicinale au și utilizări specifice în tratamente. Acestea sunt determinate de afinitățile plantelor, acțiunile acestora, energiile și caracteristicile speciale. De exemplu, unele plante medicinale pot fi utilizate pentru a trata afecțiuni specifice, cum ar fi:

• Mentă: poate fi utilizată pentru a trata probleme digestive, cum ar fi greața sau indigestia.
• Echinacea: poate fi utilizată pentru a stimula sistemul imunitar și pentru a trata infecțiile respiratorii.
• Ginkgo biloba: poate fi utilizată pentru a îmbunătăți circulația sângelui și pentru a trata problemele de memorie.

Indicatorii cheie ce direcționează catre o folosire specifică a plantelor medicinale sunt calitățile unice și specifice ale acestora, precum și prabhava (în Ayurveda). Este important să se cunoască aceste caracteristici pentru a putea folosi plantele medicinale în mod eficient și sigur

Cheia  4: Energetică

Energiile Plantelor Medicinale

Înainte, când nu aveam posibilitatea să vedem plantele prin prisma farmacologică, le-am înțeles printr-un sistem energetic. Conceptul energetic este aproape universal recunoscut printre tradițiile medicinei naturiste din întreaga lume.

Este important să înțelegeți clar ce înseamnă cuvântul „energetic”, pentru că poate evocă cu ușurință imagini de câmpuri energetice subtile, spiritul plantei sau ce anume s-ar putea considera concepte „boo-woo” (nu mă înțelegeți greșit, cred în acestea lucruri și lucrează cu ele, dar nu sunt partea energică a plantei).

Energetica se bazează pe o perspectivă foarte diferită a corpului uman, văzându-o nu ca o masă de interacțiuni biochimice și mecanisme celulare, ci mai degrabă ca un ecosistem, o reflectare a Pământului, un habitat natural în miniatură. Energetica plantei este o observare a modurilor specifice în care o plantă influențează ecosistemul corporal al organelor, sistemelor și țesuturilor corpului.

Există trei categorii principale în energetica plantelor și fiecare adresându-se diferitelor  modele ecologice: 1).temperatură, care se împarte în încălzire și răcire, 2).umiditate, care este împărțită prin umezire și uscare, și 3).tonus, care se descompune în tonic și relaxant. Într-adevăr, dacă te gândești la modul în care experimentați natura zilnic prin anotimpuri, vreme și diverse habitate ecologice, le descriem adesea în termeni de temperatură și umiditate, și uneori în ceea ce privește tonusul (indiferent dacă un mediu ne face să ne simțim încordați sau relaxați).

Clasificarea Energiilor

În Ayurveda, plantele sunt clasificate în funcție de energia lor, cunoscută sub numele de „Guna”. Natura este compusa din 3 calitati esentiale, sau 3 puteri ale inteligentei cosmice, numite cele 3 Gunas. In limba sanskrita cuvantul „gunas” inseamna „ceea ce leaga” sau „tine impreuna”. Aceste energii sunt trei:

Rajasic- Este calitatea mișcării, a energiei, a motivării și a activității, dar și a distracției și a turbulenței. Are o natură  înflăcărată.

Tamasic- Se referă la greutate, la inerție, la monotonie, la o latură întunecată. Deși poate să promoveze stabilitatea, poate să conducă și la deteriorare, la degenerare.

Sattvic- Se referă la stabilitate, la înțelepciune, la inteligență, la armonie și la virtute. Se spune că este luminoasă și că promovează trezirea, claritatea, pacea, adevărul și fericirea.

Plantele Rajasice sunt cele care conțin energii active și stimulante, cum ar fi cafeaua și ceaiul. Plantele Tamasice sunt cele care conțin energii pasive și sedative, cum ar fi valeriana și mușețelul. Plantele Sattvice sunt cele care conțin energii pure și calmante, cum ar fi menta și lavanda.

Echilibrarea Energiilor în Ayurveda

În Ayurveda, echilibrarea energiilor este importantă pentru menținerea sănătății. Plantele pot fi folosite pentru a echilibra energia din corpul nostru. De exemplu, plantele Rajasice pot fi folosite pentru a stimula energia din corp, în timp ce plantele Tamasice pot fi folosite pentru a reduce energia din corp. Plantele Sattvice pot fi folosite pentru a ajuta la menținerea unei energii echilibrate în corp.

În plus, plantele pot fi folosite pentru a calma sistemul nervos și pentru a sprijini sistemul imunitar. De exemplu, plantele cu proprietăți calmante, cum ar fi mușețelul și valeriana, pot fi folosite pentru a ajuta la reducerea stresului și a anxietății. Plantele cu proprietăți de întărire a sistemului imunitar, precum echinaceea și ginsengul. Ele pot fi folosite pentru a sprijini sistemul imunitar și pentru a ajuta la prevenirea bolilor.

Cheia 5: Potență specială/ Caracteristicile Speciale (Prabhava)

Potența specială sau prabhava în Ayurveda, se referă la calitățile unice, caracteristicile și indicațiile specifice ale unei plante care o deosebesc de altele ierburi cu energie, afinități și acțiuni similare. Asta include orice utilizare: ezoterice, psihologice sau emoționale ale plantei, precum și indicații cheie care indică utilizarea sa specifică.

Unele exemple, precum rădăcina de păpădie (Taraxacum officinale), care este indicată pentru limba cartografiată (glosita benigna migratorie), care indică căldură excesivă adânc în țesuturi. Trandafirul (Rosa spp.) are o potență specială pentru a deschide o inimă închisă de la traume, abuz sau dificultăți de relație. Pasiflora (Passiflora incarnata) este un nervin specific pentru insomnie și nervozitate din cauza tiparelor excesive de gândire în buclă.

Această ultimă cheie vorbește despre specialitatea unică a unei plante și te ghidează mai departe în remediu selectat de voi pentru a vă oferi mai multe informații asupra nuanțelor unei plante care depășește clasificarea în categoriile de gusturi, afinități, acțiuni și energetică.

Dacă luați în considerare mai multe remedii diferite pentru o afecțiune, toate cu gusturi, afinități, acțiuni și energii similare, potența specială sau indicațiile specifice vă pot ajuta să identificați ce ar fi cel mai eficient pentru cazul respectiv cu care te confrunți.

Bibliografie

Pentru realizarea acestui articol , am consultat o serie de surse de încredere, printre care se numără:

• „Ayurveda: The Science of Self-Healing” de Dr. Vasant Lad
• „Enciclopedia plantelor medicinale” de Andrew Chevallier
• „Plante medicinale și aromatice” de Dr. Sorin Hanganu
• „Ayurveda – știința vieții” de Dr. Vasant Lad
• „Plante medicinale din flora României” de Prof. Dr. Constantin Parvu
• „Medicinal Plants of the World” de Ben-Erik van Wyk și Michael Wink

• „Manual de Fitoterapie”, autor Dr. Ovidiu Bojor
• „Enciclopedia Plantelor Medicinale”, autor Dr. Jörg Grunwald

1. Frawley, D., & Lad, V. (2001). The Yoga of Herbs: An Ayurvedic Guide to Herbal Medicine. Lotus Press.

• „The Complete Medicinal Herbal” de Penelope Ody
• „Encyclopedia of Herbal Medicine” de Andrew Chevallier
• „Medicinal Plants of the World” de Ben-Erik van Wyk și Michael Wink
• „The Complete Illustrated Holistic Herbal: A Safe and Practical Guide to Making and Using Herbal Remedies” de David Hoffmann

Studii și articole științifice

În plus, am consultat și o serie de studii și articole științifice, precum:

• „Phytochemical and pharmacological screening of the genus Artemisia” de M. S. Ali, A. Saleem și S. A. Ali
• „Phytochemical and pharmacological investigations on Salvia officinalis L.” de M. S. Ali, A. Saleem și S. A. Ali
• „Phytochemical and pharmacological investigations on Echinacea species” de M. S. Ali, A. Saleem și S. A. Ali

Acestea ne-au ajutat să înțelegem mai bine cele 5 chei ale plantelor medicinale. Acțiunile și proprietățile terapeutice ale unor plante medicinale specifice și să identificăm afinitățile acestora.