Your Cart
Your Cart is currently empty.
Cercul de Luni este mai mult decât o întâlnire săptămânală a comunității Herb Explorers . Este un spațiu viu de întâlnire, învățare și transformare, în care începem să privim cu adevărat în interiorul nostru – dincolo de explicații, dincolo de suprafață.
În cadrul acestui cerc, explorăm legătura profundă dintre traumă, patimă și păcat, într-o abordare integrată, care unește înțelegerea psihologică modernă (în spiritul lui Gabor Maté) cu profunzimea lucrării duhovnicești din tradiția Sfinții Părinți.În fiecare luni, la ora 20:00, deschidem împreună un cerc dedicat clarității, vindecării interioare și reconectării cu ritmul natural.
În această călătorie, vom merge în profunzime pe mecanismele care ne conduc viața, chiar și atunci când nu suntem conștienți de ele:
Vom descoperi că multe dintre lucrurile pe care le numim „slăbiciuni” sau „păcate” sunt, de fapt: încercări ale sufletului de a face față durerii
Este un spațiu în care:
Înainte să intri în Cercul de Luni, e obligatoriu să fii parte din Comunitatea Herb Explorers de WhatsApp.
Acolo are loc adevărata magie, în această comunitate vie, caldă, profundă, unde împărtășim ritualuri, ghidare, exerciții somatice,
insight-uri despre plante și direcția săptămânală.
Acolo primești toate detaliile, accesul direct și invitațiile private.
Este spațiul nostru sacru, select, unde ne întâlnim cu adevărat.
Lupta identității și uitarea inimii. Oscilăm între inferioritate și superioritate, fără să ne găsim locul. Această tensiune trăiește și în trup, nu doar în minte. Începem să descoperim cine suntem dincolo de comparație, în liniștea inimii. „Împărăția lui Dumnezeu este înăuntrul vostru.” (Luca 17, 21) „Unde este comoara voastră, acolo va fi și inima voastră.” (Matei 6, 21) „Coboară mintea în inimă și acolo vei afla locul lui Dumnezeu.” (Sf. Teofan Zăvorâtul)
Între haos și Risipirea minții și pierderea prezenței. Când nu avem rădăcină interioară, ne împrăștiem în afară. Trupul rămâne agitat, iar inima departe de sine. Explorăm întoarcerea la prezență și la ritmul viu al vieții. „Opriți-vă și cunoașteți că Eu sunt Dumnezeu.” (Psalmul 45, 10) „Marto, Marto, te îngrijești și te silești pentru multe…” (Luca 10, 41) „Liniștea este începutul curățirii sufletului.” (Sf. Isaac Sirul)
Rana valorii și uitarea chipului din noi. Comparația nu este despre ceilalți, ci despre rana din noi. Această voce se simte și în corp, ca tensiune sau retragere. Începem să ne vedem cu adevăr, dincolo de judecată. „Nu vă temeți; voi sunteți mai de preț decât multe vrăbii.” (Matei 10, 31) „Dumnezeu a văzut toate câte a făcut și iată erau bune foarte.” (Facerea 1, 31) „Omul este de mare preț înaintea lui Dumnezeu, chiar și atunci când nu o vede.” (Sf. Siluan Athonitul)
Rana religioasă și imaginea distorsionată a lui Dumnezeu. Pentru mulți, Dumnezeu a devenit sursă de teamă, nu de viață. Frica se înscrie în trup și în relațiile noastre. Aici începem să redescoperim un Dumnezeu viu, care nu apasă, ci vindecă. „În iubire nu este frică, ci iubirea desăvârșită alungă frica.” (1 Ioan 4, 18) „Nu te teme, turmă mică…” (Luca 12, 32) „Ține-ți mintea în iad și nu deznădăjdui.” (Sf. Siluan Athonitul)
Frica din trup și lipsa încrederii Când nu ne-am simțit în siguranță, învățăm să controlăm. Dar corpul rămâne tensionat, iar inima închisă. Explorăm cum se naște încrederea reală, din interior. „Fără Mine nu puteți face nimic.” (Ioan 15, 5) „Nu vă îngrijiți pentru ziua de mâine…” (Matei 6, 34) „Lasă-te în voia lui Dumnezeu și vei afla pace.” (Sf. Paisie Aghioritul)
Strigătul unei inimi neascultate. Furia nu este doar reacție, ci o durere veche. Se simte în corp ca foc, presiune, explozie. Învățăm să o ascultăm fără să ne pierdem în ea. „Mâniați-vă, dar nu greșiți.” (Efeseni 4, 26) „Scoate mai întâi bârna din ochiul tău…” (Matei 7, 5) „Cel ce și-a cunoscut slăbiciunea este mai mare decât cel ce învie morții.” (Sf. Isaac Sirul)
Rana care te rupe de tine. Când nu am fost primiți, învățăm să ne abandonăm. Această rană trăiește în relații și în corp. Începem să reconstruim legătura cu noi înșine. „Pe cel ce vine la Mine nu-l voi scoate afară.” (Ioan 6, 37) „Chiar dacă mama ar uita… Eu nu te voi uita.” (Isaia 49, 15) „Domnul iubește sufletul chiar și atunci când omul se simte părăsit.” (Sf. Siluan Athonitul)
Vocea care acoperă adevărul despre tine. Nu este adevărul, ci o poveste veche. Se simte ca micșorare, retragere, blocaj. Aici începe întâlnirea cu valoarea reală. „Te-am iubit cu iubire veșnică.” (Ieremia 31, 3) „Sunteți templul lui Dumnezeu…” (1 Corinteni 3, 16) „Omul care se vede pe sine cum este cu adevărat este mai mare decât cel ce vede îngeri.” (Sf. Isaac Sirul)
Masca controlului și frica de a fi văzut. Perfecționismul nu este despre bine, ci despre teamă. Trupul rămâne încordat, iar inima ascunsă. Învățăm să coborâm din mască în autenticitate.„Harul Meu îți este de ajuns…” (2 Corinteni 12, 9) „Fericiți cei săraci cu duhul…” (Matei 5, 3) „Smerenia nu înseamnă a te disprețui, ci a vedea adevărul.” (Sf. Porfirie Kavsokalivitul)
Încercarea de a umple un gol al inimii. Nu căutăm plăcere, ci liniște. Dar trupul rămâne prins în mecanism. Explorăm ce lipsește cu adevărat și cum începe vindecarea. „Nu mă voi lăsa biruit de nimic.” (1 Corinteni 6, 12) „Oricine face păcatul este rob păcatului.” (Ioan 8, 34) „Inima omului nu se satură decât cu Dumnezeu.” (Sf. Augustin)
De la idee la întâlnire vie. Dumnezeu nu este o teorie, ci o prezență. Nu vine după ce te vindeci, ci ca să te vindece. Începem să construim o relație reală, din inimă. „Iată, stau la ușă și bat…” (Apocalipsa 3, 20) „Rămâneți în Mine și Eu în voi.” (Ioan 15, 4) „Dobândește pacea și mii se vor mântui în jurul tău.” (Sf. Serafim de Sarov)
Dacă simți că acest drum este și al tău, locul tău este aici. Nu trebuie să fii „pregătit”. Nu trebuie să știi tot. Trebuie doar să fii dispus să fii sincer cu tine.,
Cercul de Luni, este un spațiu oferit din inimă, deschis tuturor celor care simt să fie aici. Participarea este liberă. Dacă ceea ce primești te hrănește, poți contribui cu cât simți, pentru a susține continuitatea acestui spațiu.





